" Obraznicatura" si puterea limbii

    

         Asa cum am promis, incepem  cu prima batranica cu care Mary -Jane s-a confruntat. Ea a aparut pe neasteptate in camera lui Mary-Jane si s-a prezentat rapid ca fiind Miss Rude- Obraznicatura. Purta o rochie de culoarea liliacului si  prima surpriza pe care Mary -Jane a primit-o a fost  o superba rochie "toata numai rotocoale si inimioare de dantela".
        De cum a imbracat rochia  totul a luat  o intorsatura ciudata.

         Incepu prin a iesi in fuga din camera ei fara a multumi pentru rochie, apoi la prima intalnire cu mama in loc de salut folosi tonul ridicat pentru a cere o pereche de pantofi potrivita cu rochia, urma o jignire la adresa fratiorului ei "Willie ce clapaug esti!" .Mai tarziu la intalnirea cu prietenele ei , Mary Jane le necaji  spunand numai lucruri neplacute despre ele.
       Mary-Jane era speriata de comportamentul pe care il avea , mama ei o invatase cu totul altceva. Degeaba incerca batranica s-o mai ademeneasca cu un ponei :" Nu vreau niciun ponei. Nu vreau sa-i supar pe cei din jurul meu. vreau foarte mult sa ma iubeasca toata lumea!...Luati-va rochia ,va rog, Miss!... Luati-va si poneiul!
       Astfel scapa M.J de batranica ce deveni tot mai  transparenta , pana ce disparu de tot. Fetita scrise in caietul ei invatatura pe care o primise din tot ceea se i se intamplase:   

            Am discutat deschis cu fetitele mele despre obraznicie si aceasta povestire a fost pentru ele un bun exemplu in a le invata sa nu fie obraznice. Prin invatare se castiga lupta cu obraznicia .
          Nu ne putem astepta de la un copil sa fie politicos " de la sine" sau sa asteptam pana cand acesta va fi mai mare, .... of de cate ori  am auzit fraza:" LASA-L  CA E PREA MIC SI NU STIE!"- nici nu va sti daca nu-l va invata cineva- spun eu.
 Nu  trebuie sa asteptam pana cand copilul da primele semne de obraznicie pentru a-l invata. Este ca si cum am incerca sa indreptam tulpina unui copac care a inceput sa creasca stramb.
       
  Niciodata un copil nu este prea mic pentru a invata , dar poate fi prea mare la un moment dat.
       
   Acestea fiind spuse, am initiat cateva activitati prin are am invatat mai multe despre politete si obraznicie:
        Pentru inceput  D. a decupat o rochie  mov pe care a scris numele primei bartanei. Am pus-o pe panoul unde vor fi asezate si restrul batranelelor.

          Sensory bin  cu bucatele de hartie liliachii printre care am ascuns cateva rochii mov decupate pe care am scris  atat cuvinte amabile cat si nepoliticoase:

 Dupa ce le gaseau, trebuiau ca rochiile ce aveau pe ele cuvinte amabile sa le puna in dulap, iar pe celelalte sa le " arunce' la cosul de gunoi.

       A fost o activitate ce le-a placut amandurora si  pe care au dorit sa o repete de cateva ori sub diferite forme. Cautau cand una cand cealalta rochiile, sau faceau intrecere cine gaseste mai multe etc.
        Tot aici am delimitat clar diferenta intre cuvinte politicoase si  cuvinte obraznice,sau comportament obraznic. Au inteles ca orice comportament sau cuvant care ii face pe cei din jurul nostru sa nu se simta bine( sa se simta prost),  este  obraznicie.

     Am discutat apoi despre cat de mult  putem rani pe cei din jur  cu limba noastra. Am folosit citatele Apostolului Iacov:"Daca nu greseste cineva in vorbire, este un om desavarsit"(Iacov 3.2) si "Tot asa si limba este un mic madular, si se faleste cu lucruri mari. Iata, un foc mic ce padure mare aprinde!    (iacov 3.5)
       

Avem doua tipuri de cuvinte ce pot sta pe limba noastra:

     Pentru ultima activitate , am folosit o crema de maini si o farfurie :
-  Le-am rugat pentru inceput sa stoarca toata crema din tub ( si-au dat randul fiecare)

- am intrebat  apoi daca pot sa puna toata crema inapoi in tub

- le-am explicat ca o data ce crema a fost scoasa nu se mai poate pune la loc . Am facut paralela cu cuvintele pe care noi le scoatem pe gura. O data ce le-am scos pe gura si celalalt le-a auzit si le-a " bagat pe urechi", nu le mai putem  scoate si pune inapoi la noi in gura ca si cum nu le-am fi spus.
- Le-am spus despre cat de important este sa facem complimente celor din jur si despre a ne cere iertare daca am gresit.
- gandurile noastre sunt ascunse , dar comportamentul si cuvintele sunt vazute(auzite) de toti. De aceea  trebuie sa avem mare grija ce, cand si cat vorbim.

Concluzia: Cuvintele pot rani sau pot vindeca pe cel ce le aude. Totul este in puterea limbii.

   Si activitatile s-au incheiat intr-un mod distractiv:

 O zi frumoasa, frumoasa sa aveti!